Product Description
PREȚ VARIABIL ÎN FUNCȚIE DE CULOAREA TRICOULUI.
Spectrul Primului Război Mondial a aruncat o pată întunecată asupra
viitorului lumii moderne. Odată cu declanşarea crizelor economice şi sociale,
regimurile dictatoriale au profitat de contextul geo-politic şi economico-social
al societăţii. Aceste regimuri au apărut pe fondul nemulţumirilor populare
născute din oprimările pe care le suferiseră, în special, muncitorimea şi
ţărănimea. Puternic ideologizante, puterile totalitare au condus ţările în
dezacord cu nevoile reale ale oamenilor. Au existat şi voci contestatare.
Majoritatea acestora a fost reprimată violent. Împotriva disidenţilor, s-a inventat
un sistem care să inducă teama şi să-i dezarmeze pe cei care ar fi încercat să se
mai opună noii orânduiri.
In anul 1945, reţeaua penitenciarelor din România număra 74 de închisori
şi avea o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri, care a crescut constant prin
ordine succesive pentru a putea să-i cazeze pe toţi duşmanii poporului/ banţii.
Potrivit IICCMER, în timpul regimului comunist, în România, au existat
44 de penitenciare principale şi 72 de lagăre de muncă forţată pentru deţinuţii
politici. Acestea erau coordonate de Direcţia Generală a Penitenciarelor.
Şi în ceea ce priveşte numărul deţinuţilor, există mai multe variante.
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România precizează că prin închisorile,
lagărele şi alte locuri de detenţie şi deportare au trecut în jur de 2.000.000 de
deţinuţi politici.
Printre deţinuţii politici aruncaţi după gratii a fost şi toată elita României
– demnitari, lideri politici, preşedinţi ai partidelor istorice, toţi generalii Armatei
Române şi toată conducerea armatei, o parte dintre jurnalişti, scriitori, oameni
de cultură, studenţi, prelaţi. Preoţii au fost urmăriţi în mod deosebit pentru că nu
voiau să se „înroleze” într-un partid ateu. Aşa se face că mii de preoţi ortodocşi,
catolici, romano-catolici etc. au fost arestaţi, torturaţi, duşi la muncă silnică,
deoarece au ales să lupte, până la moarte, pentru credinţa în Dumnezeu. Pentru
mulţi dintre ei, cuvintele Apostolului Pavel au fost autentic trăite: „Căci pentru
mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig”
IMPORTANT România este totuşi ţara care a avut o închisoare pentru deţinuţii politici
minori, unde au ajuns inclusiv elevi de 9 ani, şi o temniţă unde s-a pus la cale un
fenomen de spălare a creierelor tinerilor fără corespondent în lume.
Milioanele de români catalogaţi ca „duşmani ai poporului” au fost,
aşadar, încarceraţi, mulţi ucişi, iar familiile lor hărţuite, batjocorite şi supuse
unui tratament poreclit „regim special”. Abuzurile nu au cunoscut limite:
intelectuali de marcă ai ţării au fost daţi afară din facultăţi pentru că erau cu
„origine nesănătoasă” şi trimişi în posturi de muncitori necalificaţi; preoţii, fie
au fost lichidaţi, fie deportaţi în lagăre de concentrare; profesori, medici,
politicieni sau ţărani s-au trezit peste noapte arestaţi, supuşi torturilor Securităţii
şi trimişi în închisoare. După modelul lui Anton Makarenko, Securitatea a pus la
cale și a aplicat un plan diabolic pentru lichidarea rezistenţei morale a
deţinuţilor politici.
Regimul de înfometare şi de teroare urmărea transformarea „duşmanilor
poporului” sau a „bandiţilor” , cum erau numiţi de gardieni, în „omul nou”. În
închisorile comuniste, deţinuţii erau supuşi celor mai cumplite suplicii, unor
torturi neîntrerupte, atât fizice, cât şi psihice, torţionarii urmărind convertirea lor
la ideologia comunistă
sursă :https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf
AVP.RO (avocatulpoporului.ro)
