Product Description

PREȚ VARIABIL ÎN FUNCȚIE DE CULOAREA PRODUSULUI.

Comunismul, care s-a pretins o nouă civilizaţie, superioară celei capitaliste pe care a
negat-o cu pasiune, a forţat sute de milioane de oameni să traiască într-un univers închis,
represiv şi umilitor. La nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins
întruchiparea „umanismului absolut”, o societate din care au dispărut distincţiile de clasă şi în
care oamenii ar putea trăi într-o deplină libertate. Libertatea însăşi, în concepţia marxistă,
singura permisă sub regimul comunist, era definită drept necesitate înţeleasă. Partidul
comunist era proclamat drept deţinătorul adevărului universal, având astfel dreptul să
definească modalităţile de „înţelegere a necesităţii”. Comunismul a fost o concepţie utopică,
înrădăcinată în visul suprimării, cu orice preţ, a proprietăţii private şi a construirii unui
univers al egalităţii totale. Dictatul leninist asupra realităţii a urmărit să transforme individul
într-o simplă rotiţă din imensa maşinărie a despotismului partidului unic. Ceea ce nu
înseamnă că această strategie a reuşit pe deplin. Dimpotrivă chiar, oamenii au rezistat în
difierite feluri, au existat diverse grade de opoziţie, dar şi felurite grade de complicitate.
Trebuie astfel să onorăm memoria celor care şi-au dat vieţile rezistând sistemului, de la cei
care au murit în închisoare şi până la persoanele care au murit din cauza avorturilor ilegale, de
la cei încarceraţi şi bătuţi (mineri, muncitori, ţărani care au protestat împotriva comasării
terenurilor şi a colectivizării) în anii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi până la victimele anilor
1980 sub Nicolae Ceauşescu. Aceşti oameni nu au fost transformaţi cum ar fi dorit potentaţiii
comunişti.

sursă :https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf