Product Description
Povestea lui Nicolae Steinhardt este o „dublă îndrăgostire: de Neamul Românesc şi de Biserica Ortodoxă”.
Monahul Nicolae (Nicu-Aurelian) Steinhardt este un mare scriitor, critic literar, eseist şi publicist, filosof şi în primul rând un autentic creştin de origine evreu. Născut la 12 iulie 1912 în comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Tatăl său, evreu, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul război mondial în armata română, fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu „Virtutea militară”.
Urmează şcoala primară şi liceul „Spiru-Haret” unde îl are coleg şi prieten pe Constantin Noica. Frecventează cenaclul literar „Sburătorul”. Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Bucureşti, 1934 şi tot în acelaşi an publică primul volum: „În genul… tinerilor”. Doctoratul îl susţine în 1936 la Bucureşti în drept constituţional, iar apoi călătoreşte în Elveţia, Viena, Paris şi Londra.
În 1939 revine în ţară lucrează ca redactor la „Revista Fundaţiilor Regale” de unde este înlăturat în anul 1940. În 1944 revine la aceeaşi revistă unde depune o intensă activitate publicistică şi critică, remarcat de toţi literaţii vremii. Între 1948-1959 a suferit multe privaţiuni alături de pleiada intelectualităţii interbelice şi în cele din urmă este anchetat în procesul lui Constantin Noica pentru că nu a depus mărturie împotriva acestuia. Este condamnat la 12 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” (ian. 1959).
La 15 martie 1960 este botezat creştin-ortodox în închisoarea din Jilava si astfel trece prin închisoare ca şi evreu convertit cu multă credinţă în Dumnezeu şi curaj. Este supus regimului dur de la Jilava, Gherla şi Aiud, până în 1964. mai târziu îşi va scrie memoriile în manuscris sub titlul: Jurnalul fericirii, confiscat apoi de securitate dar rescris de mana de acesta.
„Închisoarea a fost un centru de iradiere a misticii creştine. Astfel, cel ce va deveni scriitorul şi monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, evreu şi procomunist la arestare, s-a botezat crestin. „Jurnalul Fericirii” este chiar povestea convertirii lui şi a descoperirii căii regale a fericirii.
În 1980 este primit în mănăstirea Rohia din Maramureş şi călugărit la 16 august 1980.La mănăstire are ascultarea de bibliotecar, citirea la strană, iar în paralel îşi intensifică activitatea literară. Trece la cele veşnice la 29 martie 1989 în spitalul din Baia Mare. Înmormântarea sa a fost riguros supravegheată de securitate.
sursa: https://www.marturisitorii.ro