Product Description
AVRAM IANCU 2
Născut: 1824
Locul nașterii:Vidra de Sus (astăzi, Avram Iancu, din judeţul Alba
Ocupația: avocat, revoluţionar paşoptist, prefect al Legiunii Auraria Gemina
Data adormirii: 10 septembrie 1872
Locul înmormântării: Ţebea, Hunedoara
A fost unul dintre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849.
A fost omul de care şi-au legat speranţele marea parte a moţilor implicaţi în acţiunile politice şi în luptele de apărare a comunităţilor de români din Transilvania acelor vremuri. Iancu a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului, dar şi ca un personaj controversat, pentru că unele dintre acţiunile sale au fost mai puţin înţelese. Istoricii români l-au numit erou naţional, iar în prezent Iancu unul dintre cele mai omagiate personaje din istoria Transilvaniei.
Despre bunicul lui, Gheorghe Iancu, se ştie că era preot ortodox şi că ar fi participat la răscoala lui Horea, din anul 1784. Tatăl lui Avram, Alisandru, a fost iobag, dar ulterior a primit o funcţie administrativă de pădurar, fiind, într-un fel, angajat al autorităţilor. În preajma izbucnirii revoluţiei Avram Iancu făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene, luptătoare pentru emancipare socială şi naţională. A fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848 şi conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi de mineri din Munţii Apuseni, în rândurile cărora şi-a câştigat o mare popularitate.
Punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la lupta pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “craiul munţilor”.
La 19 octombrie 1848, Avram Iancu a înființat în Țara Moților Legiunea Auraria Gemina, pe care o conduce în calitate de prefect. Legiunea avea tabere de instrucţie la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina. Legiunea avea drapel propriu, în culorile roşu, galben şi albastru, dispuse orizontal, cu roşu la partea inferioară.
Ostaşii acesteia au luptat în Transilvania, alături de soldaţii austrieci, împotriva ungurilor. Generalul ungur Janos Czecz apreciază în memoriile sale că, între decembrie 1848 și iulie 1849, moții au blocat o treime din efectivele trupelor maghiare din Transilvania (circa 10.000 de oameni), a căror lipsă a fost puternic resimțită în luptele duse de unguri împotriva rușilor și austriecilor. După înăbuşirea revoluţiei maghiare, austriecii au recunoscut iniţial meritele lui Avram Iancu în luptele contra ungurilor. La 8 martie 1850, împăratul Franz Josef l-a primit onorabil pe Avram Iancu la Viena, dar nu le-a acordat românilor ardeleni drepturile cerute.
Pentru meritele din timpul războiului, Avram Iancu a fost inițial propus pentru decorare cu Ordinul austriac „Corona de fier” clasa a III-a, o decorație relativ înaltă și care echivala cu un titlu de noblețe. Împăratul Franz Josef a tăiat cu propria mână această propunere, acordându-i numai „Crucea de aur pentru merite, cu coroană”.
Avram Iancu a fost invitat la Alba Iulia pentru a-și ridica decorațiile, dar el a refuzat de fiecare dată să o facă, în semn de protest faţă de nerecunoşterea drepturilor românilor din Ardeal.
Avram Iancu a fost înmormântat cu funeralii naţionale la 13 septembrie, la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea. La înmormântare au asistat peste 4000 de români. Dar potrivit anumitor surse, numărul acestora a ajuns la 10.000 de oameni.
În prezent, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou al românilor din Transilvania.
