“Nu deznădăjdui dacă ai căzut, ci ridicându-te degrabă, fă metanie și spune: „Iartă-mă, Doamne Hristoase, sunt om și sunt slab”. Fă metanie de îndată ce greșești, nu pierde timpul! Deoarece cu cât întârzii să ceri iertare, cu atât mai mult dai timp celui rău să-și întindă rădăcinile înlăuntrul tău.”

Părintele Iosif mai este cunoscut și sub numele de Gheron Iosif sau Starețul Iosif Isihastul. Este unul din cei mai mari nevoitori din Muntele Athos ai secolului 20. S-a remarcat printr-un stil de viață deosebit de aspru, pe care l-a lăsat ca moștenire și ucenicilor săi. Datorită ascezei sale trupești mai presus de fire și a luptei încrâncenate împotriva patimilor și a diavolilor care i se arătau aievea și se războiau cu el corp la corp, a primit de la Dumnezeu numeroase daruri duhovnicești și harisme: înainte-vederea, cunoașterea gândurilor, vedenii minunate, capacitatea de a vedea îngeri, pe Maica Domnului și pe Mântuitorul. Starețul Iosif este considerat cel mai important restaurator al tradiției isihaste – rugăciunea inimii – din Sfântul Munte. S-a mutat la Domnul pe data de 15 august, în anul 1959, fiind asemenea unui mucenic care toată viața s-a jertfit pentru Dumnezeu. După adormirea sa, rămășițele sale trupești s-au arătat răspânditoare de bună mireasmă.

Sursă: Gheron Iosif, Mărturii din Viața Monahală