Product Description

Țăran la coasă …folclor

” Izvorul nostru e țăranul: țaranul pălmaș și plugar, țăranul artist, țăranul ziditor de istorie, țăranul ctitor de credință, țăranul păstrător de datini.”

Țăranul nu a mai fost lăsat să trăiască potrivit firii sale – că om al pământului, integrat în rosturile strămoșești, care-l țîn alipit trup și suflet de pământ și de țară. Însă nu trebuie trecut cu vederea că trăinicia acestei legături era dată mai ales de întemeierea în spiritual. Înțelegerea pe care o avea țăranul asupra lumii și a pământului era înrâurita hotărâtor de raportarea să la lumea spirituală, dat fiind că între cele două lumi nu există o ruptură (cum spunea Părintele Dumitru Stăniloae, un profund cunoscător al sufletului românesc, „cele două mari pasiuni ale romanului sunt pământul și credință (cerul)”) – între ele nu există separație, romanul vietuia între aceste două coordonate, de aici vine și echilibrul sau, așezarea sufletească, dimensiunea firescului în care trăia țăranul român; așa cum se întâmplă cu un copac tăiat pentru a-i fi utilizat lemnul – mai întâi îi sunt înlăturate rădăcinile și ramurile –, la fel se petrece cu o realitate supusă remodelării ideologice: odată ce i-au fost suprimate rădăcinile și a fost anulată legătură cu pământul și cu cerul, ea poate fi redimensionată ideologic fără a mai ține seama de limitele firescului între care această se încadra înainte; țăranul își ducea existența între aceste cadre, astfel, își rostuia cu chibzuință viață, iar traiul sau curgea firesc, armonios, fără excesele, rupturile, neliniștile și problemele existențiale care îl frământă pe omul modern; acest echilibru provenind din legătură armonioasă care există (pentru țăranul român) între lumea materială și cea spirituală (între pământ și cer), este simbolizat de cumpăna fântânii, întâlnită atât de des în vechea lume a satului (a se vedea remarcabilul eseu al lui Mihai Cimpoi, Cumpăna, simbol al centrării. Carte despre ființă românească); este acea „dulce continuitate între spirit și fire” despre care vorbea Constantin Noica in Pagini despre sufletul românesc.

Sursă: culturaromaneasca.ro