Product Description
Parintele Efrem s-a nascut la data de 6 decembrie 1912, in sanul unei familii modeste din Amvelohori, purtand numele de botez Evanghel Ioan. Copilaria si-a petrecut-o in satul natal iar mai apoi, in localitatea Tiva. Inca din copilarie, tanarul Ioan cauta permanent apropierea de Dumnezeu, frecventand bisericile, monahii si monahiile din jurul Tivei. In anul 1930 a absolvit gimnaziul. Dupa trei ani, ajunge in pustiul Katunakiei, din Muntele Athos.
A fost tuns rasofor in anul 1934, cu numele Longhin, iar un an mai tarziu, la data de 28 ianuarie 1935, este tuns in monahism, sub numele Efrem. Dupa un an a fost hirotonit preot de catre mitropolitul Gherman al Cicladelor.
In Sfantul Munte a intalnit multi monahi imbunatatiti, precum monahul Nichifor, Iosif si Procopie dar cea mai stransa legatura a avut-o cu Gheron Iosif Isihastul, din 1936 pana la moartea parintelui sau duhovnicesc, in 1959.
Parintele Efrem, in toata vremea era preocupat de rugaciune si de rucodelie. El a povestit ucenicilor sai despre vizita neasteptata a Sfantului Teodor. Astfel, el marturisea ca odata a fost cuprins de durerile de mijloc, din cauza muncilor fizice pe care le practica. Dintr-odata, ca printr-o minune, a povestit batranul Efrem ca un tanar l-a ajutat sa care bustenii de plop, folositi pentru fabricarea pecetilor pentru prescura. Apoi, acel tanar care l-a ajutat a disparut intr-o clipita, nu inainte de a-i spune ca este Teodor. Intreaga sa viata, monahul Efrem s-a intrebat care dintre cei doi Sfinti Teodor l-a ajutat: Teodor Tiron sau Teodor Stratilat?
Ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum, in locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic.
Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea de duhovnic ne mantuie.”
Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe duhovnicul tau. Sa te opui, sa te impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului tau. Asa e corect si asa trebuie sa faci. O intamplare asemanatoare cu cea in care acel monah a zis: „am duhovnic” si prin aceasta au disparut dracii, i s-a intamplat si tatalui parintelui Amfilohie.
Parintele Amfilohie si-a adus tatal la Sfantul Munte, l-a facut monah si-l ingrijea. Ca sa vezi, copilul si-a facut tatal calugar!… Cand tatal lui tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera muribundului si vazandu-l foarte tulburat il intreba:
– De ce esti, tata, atata de tulburat?
– Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul. Iar parintele Amfilohie i-a spus:
– Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub ascultare. Daca mai vin la tine sa le zici: Ce aveti cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultator”.
Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu mai mult zgomot, cu sabii, cu topoare, cu furci, speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are duhovnic, demonii s-au fãcut nevazuti. Numai diavolul stie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul.
